Doi prieteni călătoreau prin deşert.La un moment dat se certă şi unul îi trage o palmă celuilalt.Acesta,simţindu`se jignit,nu a spus nimic,ci a scris pe nisip:”Azi, cel mai bun prieten al meu mi`a dat o palmă.”Au mers mai departe şi la un moment dat au ajuns la o oază.S`au hotărât sa facă o baie. După un timp,cel care o fost pălmuit si jignit a fost pe punctul de a se îneca,dar a fost salvat de prietenul său.Când şi`a revenit,a scris pe o piatră: “Astăzi,prietenul meu cel mai bun,mi`a salvat viaţa.”
Observând diferenţa,prietenul îl întreabă:”De ce înainte ai scris pe nisip,iar acum pe piatră?”.Surâzând acesta îi raspunde:”Atunci când un prieten bun ne jigneşte,trebuie să scriem pe nisip,unde vântul uitării şi al iertării va avea grijă să îl şteargă,însă atunci când ni se întâmplă ceva măreţ,trebuie să îl sculptăm în memoria inimii,unde niciun vânt din lume nu`l va putea şterge.”
Angelica Carreno-”Vitamine zilnice pentru suflet”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu