Nu sunt genul de persoană care să spună prea multe despre ea,de aceea în interiorul meu se creează adesea un mare uragan,care se linişteşte uşor şi până la urmă dispare până la o “data viitoare”când iarăşi mă frământă cine ştie ce.O voce interioară controlează zi de zi mişcările şi gândurile mele.Dacă ar fi să ascult tot ce`mi dictează subconştientul ar trebui să traiesc vreo 4 sau 5 vieţi paralele.Voci diferite,care zic la rândul lor lucruri total diferite şi în acelaşi timp lipsite de sens.Eu vorbesc în somn,nu ştiu dacă acesta este nu lucru bun sau rău,dacă ţine de probleme de sănătate sau pur şi simplu este singura mea metodă de a mi vărsa “of`ul”.De obicei vorbesc în somn mult,prea mult..însă nimeni nu poate desluşi ceea ce vreau să zic,pentru că nu am o coerenţa în exprimarea gândurilor.Tot ceea ce spun e total lipsit de sens,iar ideile nu se leagă.De puţine ori îmi mai amintesc dimineaţa ce s`a întâmplat sau ce am spus,însă într`un moment asemănător sau care are şi o foarte mică dar existentă legătură cu cel din vis îmi amintesc exact ce am spus şi făcut,înţeleg atunci care a fost problema sau problemele care au declanşat acel foarte interesant discurs nocturn.Poate cineva va spune că sunt nebună,nu am negat niciodată acest lucru,sunt nebună în nebunia mea.Recunosc că neputinţa care se naşte după imediata dorinţă de a face ceva,mă transformă în ceea ce numesc unii..nebun.Ca şi orice alt om gândesc,însă tocmai gândirea este cea care mă conduce uşor spre demenţă.Gândesc,visez,ascult,cuget..nimic special ceea ce mă face specială este puterea de a pune cap la cap toate acestea şi a ajunge la ceva concret.Însuşi această deplinătate creată în urma tuturor activităţilor este cea care mă scoate din tipare,pentru că este singura cale de a înţelege. Citesc încă odata tot ce am scris şi nu ştiu dacă cineva va înţelege…sunt eu cu mine..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu