Unde eşti copilărie?

Se presupune că mai tot timpul trebuie să mergi înainte.Din ce în ce mai des,mi se întamplă însă să mă întorc în trecut.Şi nu printr-o modalitate complicată,pentru că încă nu am descoperit maşina de călătorit în timp.Pur şi simplu,găndul meu zboară la vremuri de mai demult şi priveşte mai puţin drept îainte. La vremuri când lucrurile nu păreau nici pe departe aşa complicate,atât de greu de rezolvat uneori.Când prieteniile erau năucitor de simple.Se făceau şi desfăceau în funcţie de culorea pe care o avea păpuşa celeilalte sau din alte asemenea motive. Probabil că e de la vârstă,aceea vârstă când încep să văd şi alte culori în jur,nu doar roz.Cert e însa că acele vremuri simple,suave,naive şi copilăroase nu se vor întoarce.Nu o să mă transform în acel copil lipsit de griji decât în visele mele cu ochii deschişi.Pe care o vreme le pot duce cu mine,ştiind însă mereu că,la un moment dat,e timpul să revin cu picioarele pe pământ,în realitatea care îmi spune că sunt o adolescentă de 16 ani,plină de probleme şi idealuri care par uneori imposibil de atins..